Misia

Mult mai tradiţională decât Mariza, Mísia este considerată una dintre cele mai bune voci ale fado-ului din istorie, o demnă urmaşă a Amaliei Rodriguez. Un pionier, un spirit liber – Mísia este mai mult decât o simplă interpretă. Mísia este cea care duce tradiţia portugheză mai departe, este o adevărată ambasadoare a muzicii recunoscută în întreaga lume, mărturie în acest sens stând toate ordinele, distincţiile, medaliile şi premiile pe care le-a cucerit.

Viaţa Mísiei a fost conturată de călătorii muzicale, poetice şi geografice – o necesitate pentru un artist care a crescut în nonconformism şi exuberanţă, sub influenţa a două culturi: cea a tatălui (liniştea culturii portugheze burgheze) şi cea a mamei şi bunicii (lumea artistică spaniolă). Şi-a petrecut copilăria în Porto, oraşul în care s-a născut. Acolo a cântat prima dată fado, pentru muncitorii care veneau la Casas de Fado. Au urmat Barcelona, Madrid, Paris şi escala finală – Lisabona.

Când a ajuns în Lisabona, a început să descopere ostilitatea celorlalţi faţă de fado, care a început odată cu căderea dictaturii lui Salazar. Fado a fost folosit de autorităţi ca instrument de propagandă, represiune şi manipulare mentală a populaţiei. În afară de câteva mari poeme, cântecele transmiteau etosul unui popor portughez supus, sărac şi lipsit de ambiţie, dar mulţumit. Aşadar, Mísia s-a aflat în faţa unei formidabile încercări. A început să cerceteze fado, să facă un inventar al cântecelor, căutând piese fado tradiţionale şi contactând poeţi pentru a le cere să scrie noi versuri. A reintrodus vioara şi acordeonul, caracteristice fado-ului de pe străzi pe care îl auzise din copilărie, introducând şi acompaniamentul cu pian al saloanelor aristocratice ale secolului al XIX-lea. Mísia este cea care, cu eforturi uriaşe, a reuşit să reconstruiască în întregime, din punct de vedere estetic, genul fado, atât ca substanţă, cât şi ca formă.

Încă de la început, Mísia a avut duşmani. Aripa de stânga a acuzat-o că s-a concentrat pe partea conservatoare a genului, în timp ce tradiţionaliştii îi dezaprobau mesajul şi imaginea, la fel ca şi colaborarea sa cu poeţi cunoscuţi pentru implicarea lor politică. În pofida acestor atitudini, Mísia a perseverat, fiind dedicată viziunii sale. Fără a sta mult pe gânduri, trecând peste toate criticile şi riscând să fie izolată, Mísia a deschis noi căi în fado, fiind un pionier al genului.

Primele succese le-a înregistrat dincolo de graniţele ţării: în Spania şi Japonia, apoi în Franţa şi Germania. Mai târziu, a început să devină cunoscută în întreaga lume, dezvoltând o bogată carieră internaţională. Din 1993 a devenit al doilea artist, după Amalia Rodriguez, care a dus fado pe scenele mari ale lumii şi chiar a triumfat în locuri în care fado nu ajunsese până atunci.
De la primul album scos de Mísia, reacţia publicului a fost una entuziastă în faţa creativităţii fără seamăn a muzicii portughezei. Proiectele sale au primit recunoaştere largă, iar vânzările au crescut rapid. Mísia a adunat premiu după premiu. Al doilea album al său, „Mísia Fado”, a fost lansat în Japonia, Coreea de Sud şi Spania. „Tanto menos, tanto mais” a obţinut premiul Académie Charles Cros. „Garras dos Sentidos” s-a vândut în 250.000 de exemplare. Pentru prima dată, acordeonul, vioara şi pianul se auzeau împreună în cântece fado. „Ritual”, un tribut adus artiştilor de la Casas de Fado, a acoperit un repertoriu de cântece populare. După lansarea albumului, Mísia a adus fado, pentru prima dată, pe legendara scenă de la Papal Palace, la Festivalul de la Avignon. Mai târziu, albumul „Canto” a marcat o depărtare de fado, bazându-se pe muzica instrumentală a chitaristului şi scriitorului portughez Carlos Paredes. Un cvintet de coarde a completat albumul, care a câştigat Critics’ prize în Germania. „Drama Box” a fost cu adevărat un album plin de pasiune, incluzând tango, bolero şi fado, Mísia avându-le ca invitate pe Fanny Ardant, Miranda Richardson, Ute Lemper, Carmen Maura şi Maria de Medeiros.
A fost recompensată, de-a lungul timpului, cu Medalia Ordinul de Merit al Portugaliei, Marea Medalie Roşie a oraşului Paris, Ordinul Artei şi Literelor din Franţa, Premiul Criticilor Muzicali din Germania, Premiul Festivalului Internaţional de Film de Artă şi Pedagogic, Marele Premiul al Academiei Charles Cros şi multe altele.

Aceasta este, pe scurt, Mísia. Ea va veni la Timişoara, să-şi deseneze lacrimile pe scena de la Plai, în ziua de sâmbătă, 11 septembrie 2010. Va fi un concert pentru cunoscători şi pentru profani deopotrivă – deoarece muzica Mísiei se adresează tuturor, fiind la fel de tulburătoare.

Apariţia Mísiei la festivalul Plai din Timişoara va reprezenta şi momentul lansării în România a celui mai nou material discografic al acesteia – dublul album „Ruas”. Un dublu album complex, complet, unde ne sunt prezentate străzi (asta înseamnă „ruas”): străzile vieţii, străzile tristeţii, străzile iubirii, strazile absenţei, străzile tuturor străzilor, străzile destinului, străzile fado – străzile pe care ne miăcăm fiecare dintre noi, până la ultima suflare. Străzile – aceste locuri de trecere, de întâlnire şi de despărţire, pe care le traversăm zilnic încercând să ne trăim viaţa.

www.misia-online.com
www.myspace.com/misiaonline