căci doar aici tango-ul rimează cu tamango, iar collectivul de fete e ăl mai shukar ever! aerul sună a trompete ţigane şi a bombe Nato. iar orizontul ascuţit de munţii Balcani pune totul pe muchie de pumnal: iubirea, onoarea, prietenia, câştigul, pierderea, naşterea, moartea…

Stii că aparţii Balcanilor când:

• ai şase ani şi taică-tu’ te trimite să cumperi un Carpaţi şi o Săniuţă sau de la caz la caz, Drina şi Preminger.
• la masă, maică-ta nu o să accepte în veci că te-ai săturat şi nu mai vrei de ghiftuială.
• îţi începi ziua cu un ibric de cafă şi o ţigară.
• porţi căciulă Abdibas sau Puna sus pe creştetul capului.
• îţi cumperi maşină, musai cu boxe mari, ca să asculţi „manele” sau – de te nimereşti de partea dreaptă a Dunării – „turbo folk”.
• deci, atunci când începi mai toate frazele cu „deci” sau „jebiga” şi le punctezi cu „pula” şi „bozmeg”.
• alcoolul de bază e: ţuica sau, de la caz la caz: tzuika, tsuika, raki, rachie, palincă, horincă…
• bunică-ta insistă să porţi izmene peste maieu indiferent de gradele de afară.
• mănânci o frazelă întreagă la masa de prânz.
• vocabularu-ţi fast-food include: „pleşkaviţa”, „sarma”, „shaorma”, „pita”, „kebab”, „chabab”, „tzatzichi”, „mici”, „mititei”…
• vecinul vine neinvitat la o cafea, zi de zi, iar la plecare îţi cere inevitabil o căniţă de ulei, o căniţă de zahar, o căniţă de făina, o căniţă de cafă sau pur si simplu o căniţă.
• ai tăi au „goblene”, „mileuri” şi „heklanje” afişate prin tot apartamentul, inclusiv pe monitorul pc-ului.
• pentru bătrânii din satul bunicii tu nu eşti „Alin”, ci „A’ lu’ Nicuţă”.
• ai avut un bunic ce i-a aşteptat o viaţă pe americani, pentru ca tu să le urăşti venirea.
• te raportezi la timp ca fiind fost: înainte de război/revoluţie şi după război/revoluţie.
• gândeşti lumea ca fiind împarţită în „noi” şi „ei”…

Când eşti din Timişoara, dar te regăseşti „acasă” în magicul bar Frida din Novi Sad. Când bei un „Lav pivo” cu Slobodan şi vă daţi seama că împărţiţi aceeaşi minte întortocheată, made in Balkan: „sensul e un surogat al ignoranţei, de care ne folosim ca să părem mai puţin ignoranţi” sau „ne folosim de forme doar pentru că nu avem curajul să gândim fără limite”. Când, la un bairam, dansezi – de acum beat răscopt – cu Lea şi vă daţi amândoi seama că respiraţi acelasi balkan beat box, în timp ce frământaţi cu picioarele acelaşi electric gypsyland. Acest land – mereu altfel – pentru fiecare.

Alin Tănasă