O seară cu Nigel Kennedy

Dimineaţă ştiam că ceea ce urma va fi un concert foarte bun, totuşi până la concert mai aveam de rezolvat multe alte probleme. Am început să ne strângem cu toţii la Filarmonică pe la ora patru ca să aranjăm sala, am avut câteva locuri de unde vizibilitatea era scăzută sau inexistentă aşa ca a trebuit să găsim o soluţie pentru oamenii care vor fi nemulţumiţi. Am strâns scaune, am făcut un rând suplimentar şi am aşteptat să vină spectatorii. Toată lumea a intrat în sală, uşile s-au închis şi am intrat în altă lume, un solo de Bach la vioară a început să răsune în sala filarmonicii, nimeni nu mai mişca, nu mai respira, toată lumea asculta sunetul perfect scos de sub corzile parcă vrăjite. Un veritabil showman, Nigel ne-a întreţinut cu poveşti şi bancuri, ne-a arătat că este pasionat de fotbal purtând sub sacou un tricou al echipei Aston Villa, la meciurile carora spune că se relaxează. Totuşi ceea ce a făcut seara de-a dreptul fantastică şi ireală a fost muzica. Să vezi cum îşi mişcă arcuşul sau degetele pe corzile viorii este uluitor. Cu ochii închişi Nigel ne-a delectat cu muzicii alese din mai toate genurile, de la muzică clasică, jazz, rock până la genuri mai săltăreţe de la el de acasă. La unul dintre bisuri a uns publicul pe suflet când a ales să interpreteze Ciocârlia, pe care a legat-o cu melodia Mariei Tănase “Cine iubeşte şi lasă”, şi pot să vă spun că alegerea a făcut publicul să bată frenetic din palme acompaniind ritmul. Le mulţumim lui Nigel şi celor 4 polonezi – Piotr Wylezol (pian), Adam Kowalewski (contrabas), Krzysztof Dziedzic (tobe) şi Tomasz Grzegorski (saxofon) care ne-au facut inimile să bată mai puternic cu fiecare minut care trecea. Alături de noi a fost şi Nebuloasa care a avut ocazia de a-i lua un interviu lui Nigel Kennedy şi pe care puteţi să-l citiţi aici.