JazzTM prin ochii unui voluntar

Poate că nu toată lumea ştie asta, însă atât voluntarii pe care i-aţi văzut la JazzTM, la poartă sau în public, cât şi cei pe care nu i-aţi văzut, cei care s-au ocupat de artişti, logistică, presă şi alte activităţi organizatorice, fac parte din echipa PLAI, echipă care a pus serios umărul la treabă în organizarea acestui frumos eveniment.

Până la urmă, nici nu contează atât de mult etichetele pe care le punem, ci faptul că o mână de oameni s-a strâns, din nou, pentru a oferi oraşului cultura pe care şi-o doreşte. Acestea fiind spuse, să vă povestim puţin cum s-a văzut Jazz-ul din spatele cortinei şi din inima publicului.

Harta radar anunţă ploi.

Cum deja ne-am obişnuit şi cum deja v-am obişnuit, când vine vorba de pregătiri, e multă muncă fizică. E de cărat, de aranjat, de cărat din nou, de rearanjat. Ca laitmotiv, avem, de cele mai multe ori, gardurile. Cu toate astea, anul acesta, activitatea „preferată” a fost mătura sincron. Cum vremea nu a fost de partea noastră şi apa se încăpăţâna să se adune în punctele esenţiale (lângă intrarea în zona cu scaune sau în faţa scării pe care artiştii urcau pe scenă), mătura a fost la putere. Am făcut tot ceea ce am putut pentru a oferi confort celor ce au venit; am împărţit pelerine, am şters scaune şi am… măturat.

Şi că tot vorbim despre ploi, nu vă putem explica sentimentul de bucurie pe care l-am avut când am văzut oameni atât de adânc cufundaţi în muzică încât au uitat de cantităţile impresionante de apă care cădeau peste ei. La sfârşitul evenimentului, Anoushka Shankar ne-a mărturisit că este cu adevărat impresionată că publicul a rămas să o asculte în ciuda ploii.

Muzica uneşte. Ploaia uneşte.

Cât despre noi, voluntarii… suntem la al doilea eveniment de anul acesta unde suntem udaţi din belşug de ploi. Am învăţat, de data trecută, să ne pregărim cu pelerine şi bocanci, însă, la atâtea ore petrecute în perimetru şi de la atâta agitaţie frumoasă, echipamentul nostru s-a dovedit a nu fi foarte eficient. Când apa a pătruns pe sub pelerine, nici că ne mai păsa. Am avut un public atât de frumos încât am dat gluga jos şi am dansat şi noi, în mijlocul lui, în ploaie.

Cu toate că ne vedeţi adesea lucrând câte ceva, fiecare dintre noi îşi rupe din timp pentru a ajunge, măcar o vreme, în inima publicului. Aşa ne simţim mai aproape de voi.

De pretutindeni, pentru muzică

Este un sentiment minunat să vezi cum oameni din diferite oraşe ale ţării şi, mai mult decât atât, din mai multe ţări, vin pentru a se bucura de muzică.

Oameni.

Artiştii care au urcat pe scena JazzTM, fie adevărate legende ale genului fie mari speranţe, au fost, cu toţii, oameni. Ne-a uimit naturaleţea şi bunătatea acestora. Poate că nu ştiaţi, dar Al Jarreau, după concert, a dat autografe peste gard fanilor care îl aşteptau.

Au fost oameni, artişti şi profesionişti care, într-un final, ne-au devenit prieteni.

Vă mulţumim!