Interviu Oquestrada

Oquestrada este una dintre surprizele festivalului de anul acesta. Energia și plăcerea cu care cântă sunt molipsitoare. Dacă Mariza și Misia ne-au încântat cu fado tradițional, Oquestrada ne surprind cu o nouă interpretare și viziune asupra aceluiași gen. Noi am fost impresionați de ei și ne-am hotărât să le punem niște întrebări ca să descoperiți și voi puțin din ce înseamnă Oquestrada.

Veniți să-i vedeți pe viu la PLAI unde ne vor bucura cu un workshop vineri de la ora 18 și un concert pe scena mare la ora 20:20.

Are you in Romania for the first time? Have you ever thought of visiting us or playing here before PLAI? (Sunteți pentru prima oară în România? V-ați gândit vreodată să ne vizitați sau să cântați aici înainte de PLAI?)

To play in Romania it’s an old dream. There’s something about Romania that we find quite similar to Portugal. (Să cântăm în România este un vis mai vechi. Este ceva despre România care ni se pare foarte asemănător cu Portugalia.)

At Plai we are very familiar with the portuguese music, fado – Mariza and Misia performed on our stage and the audience loved them. How would you describe your music to the audience that has never seen you before? What does TascaBeat mean? (La PLAI suntem foarte familiarizați cu muzica portugheză, fado – Mariza și Misia au cântat pe scena noastră și publicul le-a adorat. Cum v-ați descrie muzica unui public care nu v-a văzut înainte? Ce înseamnă TascaBeat?)

Before I answer to your question, let me just say that it’s great to know that Fado is so much appreciated all around the world. (Înainte să răspund la întrebare, lăsați-mă să spun că este grozav să aflu că muzica Fado este așa apreciată peste tot în lume.)

What we propose since 2002 it’s a different way of being Portuguese. An emigrant song, with the will to go and the joy of return never forgetting the homesickness and the sadness that has an hold in those fighting for a better life. Deep inside we looked down for the nowadays Portuguese neighborhoods that besides Fado, also hosts many families: African, Gipsy and also people from the Eastern Europe. (Ceea ce propunem noi din 2002 este un fel diferit de a fi Portughez. O melodie despre emigrare, cu dorința de a pleca și bucuria întoarcerii niciodată uitând dorul de casă și tristețea pe care o au cei care luptă pentru o viața mai bună. Am privit spre cartierele portugheze de astăzi care pe lângă Fado, adăpostesc multe familii diferite: africane, tigănești chiar și oameni din Europa de Est.)

TascaBeat it’s exactly that corner in Lisbon, where all of them meet, an intimate place of heartache and party. “Tasca” it’s a small and cheap coffee shop that everyone has access to. From the common hard worker to the bourgeois and it’s there we’re able to find the “beat” of this new Portuguese “heart”. (TascaBeat este exact acel colț din Lisabona, unde se întâlnesc toți, un loc intim al suferinței și a petrecerii. “Tasca” este o cafenea mică și ieftină unde toată lumea are acces. De la muncitorul comun la burghez și acolo poți găsi “pulsul” acestei noi “inimi” Portugheze.)

Last year a reporter from BBC said that “OqueStrada is an antidote for the portuguese fatalism”. Do you agree? (Anul trecut un reporter BBC a spus că “Oquestrada este un antidot pentru fatalismul portughez”. Sunteți de acord?)

Maybe it’s because of this ironic urban vision that doesn’t forget the suburbs that they say we’re an antidote. (Probabil au spus că suntem un antidot din cauza ironiei viziunii urbane care nu uită de suburbii.)

For many years, at the beginning of your musical career, you played on the streets and clubs of Portugal and you brought something fresh to the traditional Portuguese music. Was it your own preference, or was it just a way of adapting to the requests of today’s audience? (Timp de mulți ani, la începutul carierei muzicale ați cântat pe străzi și în cluburile Portugaliei și ați adus ceva nou muzicii tradiționale portugheze. A fost preferința voastră sau a fost doar o cale de a vă adapta cerințelor audienței?)

We believe that we’re responsible for a different vision of accoustic music, because 10 years ago there weren’t anyone else doing what we were doing back then.
During the first period our ambition was to simply reach the public with a different kind of music. The fact that me and Pablo (contra-bassine player) weren’t part of the musical circuit allowed us to have a different kind of expectations, based more on the process and not so much on the promotion. Our instrument choice was very clear since the very beginning. Fado instruments (an acoustic guitar, a Portuguese guitar and a contra-bass) and then play them in the “city noise” of nowadays. It was also important to show that with so little we can make things happen. For example: our contra-bass it’s a self-made instrument that consists on a plastic basin, a rope and a broomstick. This “do it yourself” attitude anticipated the hard times we’re facing right now and at the same time it made many Portuguese musicians believe that it was possible to break what was instituted, without “godfathers” or mainstream formulas. (Credem că sutem responsabili pentru o nouă viziune a muzicii acustice, pentru că acum 10 ani nu mai era nimeni să facă ceea ce făceam noi. În primă fază ambiția noastră era să ajungem la public cu o altfel de muzică. Faptul că eu și Pablo – contra-basistul – nu eram în circuitul muzical ne-a permis să avem așteptări diferite, bazate mai mult pe proces și mai puțin pe promovare. Alegerea instrumentelor a fost foarte clară de la bun început. Instumentele Fado (o chitară acustică, o chitară portugheză și un contrabas ) și apoi să cântăm în gălăgia orașului a zilelor noastre. A fost foarte important să arătăm că se poate face foarte mult și cu puțin. De exemplu: contrabasul nostru este un instrument fabricat de noi care constă dintr-un lighean de plastic, o sfoară și o mătură. Această atitudine a anticipat vremurile grele în care ne aflăm și în același timp a reușit să-i facă pe mulți muzicieni portughezi să creadă că este posibil să spargi ceea ce era instituționalizat, fără “nași” sau formule la modă.)

As time goes by, you now have your own public and your concerts are sold out. This year OqueStrada celebrates 10 years on the road, so you have a lot of experience with different types of public, is there a difference each time you perform? Do you find it difficult to connect, to establish a bond with them? (Cu timpul ați ajuns să aveți propriul public și concertele se desfăşoară cu casa închisă. În acest an Oquestrada sărbătorește 10 ani deci aveți experiență cu un public divers. Există o diferență de fiecare dată când cântați? Găsiți că este dificil să creați o conexiune cu publicul?)

Since the beggining that our biggest challenge and pleasure was to conquer an audience that never heard about us. Now we’re best known in some countries like France, Germany and, of course, Portugal so we have a special feeling and pleasure when we play to a crowd that does not know us. That’s a huge challenge and we’re always up for it. And we hope there’s always some corner in the world where that can happen. (Încă de la început cea mai mare provocare dar și plăcere a fost să cucerim o audiență care nu a auzit de noi. Acum suntem cel mai bine cunoscuți în tări ca Franța, Germania și desigur Portugalia, dar avem un sentiment special când cântăm unui public care nu ne cunoaște. Este o mare provocare dar suntem pregătiți pentru ea. Și sperăm să existe întotdeauna un colț de lume unde să se întâmple asta.)

How would you describe a show in a country you’ve never been before? What particular expectation do you have from us, for example? (Cum ați descrie un concert într-o țară unde nu ați mai fost? Ce așteptări aveți de la noi, de exemplu?)

We rather to have no expectations. The audience is always different, but we know that as long as we keep on give the best of us and the best of our work, we can conquer the public and the public can conquer us. (Preferăm să nu avem așteptări. Publicul e întotdeauna diferit, dar știm că dacă dăm totul din noi putem să-i cucerim și ei să ne cucerească pe noi.)

Can you name a thing that you love and keeps you together as a band and always so ready to travel? (Puteți șă numiți un lucru pe care îl iubiți și care vă ține uniți ca și formație și întotdeauna așa pregătiți de călătorii?)

The music and to take our the Portuguese sound all over ….. (Muzica și să ducem sunetul nostru portughez peste tot….)