Interviu cu Daniel Tellman – Pinhole Moustache #sieusuntPLAI

pinhole moustache logoAtmosfera Festivalului PLAI nu ar fi la fel fără Aleea Culturală şi partenerii noştri culturali, care, la fiecare ediţie, vă aşteaptă, în Muzeul Satului Bănăţean, cu foarte multe activităţi frumoase şi creative. Faptul că ei aleg să ne fie parteneri, să fie PLAI, aşa ca noi, e un semn de recunoaştere şi împlinire.

De această dată am stat de vorbă cu Daniel Tellman de la Pinhole Moustache. Ce este conceptul de “pinhole camera”, de când se foloseşte, cum funcţionează şi, mai ales, ce ne pregăteşte Daniel la PLAI 2015, aflăm din următoarele rânduri.

1. Cum a apărut Pinhole Moustache?

Daniel Tellman: Am descoperit fotografia cu stenopă cu câțiva ani în urmă, într-o încercare de a extinde timpul de expunere: doream să fotografiez mișcarea astrelor noaptea, şi asta nu numai într-o noapte, ci preţ de mai multe, consecutive. Așa s-a născut ceea ce acum numesc Pinhole Moustache. Între timp, interesele mele s-au îmbogăţit în urma experimentelor fotografice pe care le-am realizat, aşa că acum caut să învăţ şi să împărtăşesc informaţii despre fotografia cu stenopă, fie folosind grupuri de facebook, fie prin workshop-uri sau întâlniri cu această tematică.

2. Când a fost descris pentru prima dată conceptul de pinhole camera?

D.T.: Pinhole camera este termenul ce se referă la traducerea în limba engleză a conceptului de „camera obscura”. Fie că vorbim de un aparat fotografic cu stenopă, fie de Lochkamera, de cámara estenopeica ori ピンホールカメラ, toate acesta sunt moşteniri ale conceptelor descrise în antichitate de învăţaţii chinezi şi arabi. Cea mai veche menţiune pe care o cunosc eu datează din China, fiind realizată de filosoful Mo Di (sec IV i.e.n). În Europa, camera obscura a ajuns cel mai probabil graţie descrierii acesteia de către Alhazen, un erudit arab care o menţionează şi detaliază în tratatul său de optică din secolul XI. Folosirea camerei obscura a luat amploare odată cu Renaşterea, urmând apoi să fie folosită de artişti şi oameni de ştiinţă precum Galileo, Kepler, Vermeer, Niépce, Daguerre.

3.Cum funcţionează o cameră pinhole?

D.T.: Extraordinar de simplu: o cameră pinhole nu este altceva decât o cutie/încăpere întunecată cu un orificiu de dimensiuni reduse, prin care lumina din exterior poate pătrunde în interior. Printr-un fenomen optic banal, care are loc şi fără lentile, despre care se poate spune că se petrece în ochii fiecărui cititor care parcurge aceste rânduri, exteriorul se proiectează în interior inversat. Restul sunt detalii tehnice. Deseori nici nu trebuie să existe un spaţiu sau un obiect realizat anume pentru ca acest fenomen să aibă loc, ci să fie îndeplinit un set de condiţii. Am văzut nori proiectaţi pe pardoseală, în poduri întunecate, care aveau acoperişuri cu ţigle sparte, am văzut drumuri de strajă în cetăţi, unde gurile de tragere funcţionau ca „obiectiv”, şi lista exemplelor poate continua.

 

4. Cât timp presupune crearea efectivă a unei camere self made?

D.T.: Exact 5 secunde. Imaginaţi-vă o seară caldă de vară într-un loc pitoresc, seara în care staţi cu prietenii la o bere rece şi bine meritată. Poate chiar o seară de festival. După ce aţi savurat berea din doză, inainte de a începe poate alta, nu o striviţi, ci faceţi-i o gaură cu un ac chiar in mijloc. Tocmai aţi creat cea mai des folosită cameră pinhole din lume. De aici şi până la realizarea fotografiilor sunt câţiva paşi uşor de făcut: deschiderea dozei la partea superioară, fie cu o foarfecă sau deschizător de conserve, realizarea unui capac din carton şi bandă adezivă şi introducerea unei hârtii fotografice în interior.

Eu sunt de părere că cel mai des folosit aparat pinhole este doza de bere. Cu siguranţă că, la capitolul „primul aparat pinhole”, cutiile de pantofi au un avantaj faţă de celelalte aparate: disponibilitatea! Aproape toţi fotografii care folosesc această tehnică au realizat prima imagine cu o cutie de pantofi.

Nu vreau să minimalizez importanţa conceperii unei pinhole camera, ci doar să scot în evidenţă cât de facil este de fapt să realizezi imagini fotografice. Genul de fotografie despre care vorbim îţi dă posibilitatea să creezi aparate calate pe subiectul pe care vrei să-l explorezi, de fiecare depinzând complexitatea şi versatilitatea pe care doreşte să o atingă. Odată ce se înţelege procesul de calcul şi realizare al stenopei şi se face primul pas către proiectare, aparate supra-angulare, teleobietive care în lumea DSLR-urilor sunt disponibile doar la preţuri prohibitive devin, în lumea pinhole la îndemâna oricui, la preţuri derizorii. În detrimentul imaginilor tăios de clare ale aparatelor care focalizează cu ajutorul lentilelor, cel ce foloseşte o pinhole camera primeşte un câmp de profunzime aprope infinit : avantaje şi dezavantaje care, odată cântărite, permit realizarea de decizii creative!

Anul trecut am transformat camera fiicei mele într-o camera obscura realizând filmul acesta.

 

5. De ce ar trebuie oamenii să se mai gândească astăzi la camerele analogice?

D.T.: Dacă nu o fac, se privează de şansa de a se bucura de diversitate. Camerele digitale sunt un produs care clădeşte pe 150 de ani de tradiţie analogică, moştenire care nu se referă doar la aspectul tehnic, ci şi la cel estetic şi conceptual. Fiecare e liber sa foloseasca ce tehnica si tehnologie doreste, atat timp cat se potriveste rezultatului si efectului pe care îl caută. Omiterea însă a camerelor analogice din „paleta” de echipamente disponibile este, pur şi simplu, limitatoare. De aceea, militez pentru experimentarea în ceea ce priveşte tehnicile analogice, pentru investigarea diversităţii vizuale şi conceptuale legată de  ceea ce se numeşte la noi aparat cu stenopă.

6.Ce activităţi ai desfăşurat la PLAI 2014?

D.T.: În cadrul festivalului de anul trecut mi-am propus să surprind pe hârtie fotografică pulsul evenimentelor din cele 3 zile de activităţi. Pentru asta am realizat o serie de camere obscure, pe care le-am amplasat atât în zonele de scenă sau pe Aleea Culturala, precum şi în proximitatea barurilor. Pe parcursul zilelor de festival, aparatele au expus încontinuu, înregistrând mişcarea şi evenimentele pe hârtie fotografică : 8 aparate pinhole au creat 8 fotografii expuse 3 zile.

Festivalul PLAI are un puls aparte, o vibraţie şi o atmosferă despre care ştiu că s-au imprimat pe negative. Îi rămâne privitorului să le regăsească.

7. Ce ne pregăteşti pentru PLAI 2015?

D.T.: În primul rând, voi „colecta” aparatul pe care l-am lăsat să urmarească trecerea timpului în lipsa festivalului. Montat pe un stejar vajnic, la o înălţime sigură, acesta expune neîntrerupt în Muzeul Satului Bănăţean din toamna lui 2014. Cu acest gen de aparate nu am mai experimentat preţ de un an de zile, aşa că pot doar estima ce va fi pe negativ.

În cadrul ediţiei din 2015, voi schimba atât tipul de aparat, cât şi mediul fotosensibil, trecând de la hârtie la film lat. Asta înseamnă timpi de expunere mai scurţi şi un dinamism diferit al surprinderii imaginii. Voi putea să fiu mai aproape de oameni, mai mobil şi mai conectat la pulsul evenimentelor.

Rezultatul îl veţi putea urmări pe pagina http://pinholemoustache.com/ sau pe Facebook, la adresa https://www.facebook.com/PinholeMoustache. Abia aştept ediţia din acest an!

 Mulţumim, Dani, pentru timpul acordat! Ne vedem la PLAI 2015!